Doruri ascunse

Era o dansatoare. Una din aceea eleganta, cu un corp subtire ce aluneca lin pe notele muzicale.

Uita toate grijile atunci cand era in bratele lui. Tot ce conta era dansul. Pasii erau repezi sau nu, dar ea reusea intotdeauna sa tina ritmul. Se pierdea printre melodii. Devenea totuna cu ele. Traia fiecare sunet…

Se vedea mereu in oglinzile uriase de pe perete si zambea.

Invata fiecare coregrafie noua cu o sete nemasurata.

Nu se gandea nicio clipa ca toate vor avea un sfarsit. Ca vor avea acel sfarsit. Nu stia sa aprecieze fiecare pas. Era mica, naiva si totul i se parea o joaca.

Pana cand s-a terminat. Brusc. Neasteptat.

Rochia comandata a ramas nepurtata, pantofii netociti. Si ea nu se mai vedea in oglinzile mari de pe perete. Nu mai traia fiecare sunet. Nu o mai conducea nimeni pe acei pasi de dans si nu mai descoperea nicio coregrafie. Pur si simplu.

Se scursesera 4 ani si jumatate din viata ei de dansatoare si ei nu ii pasa. Nu simtea nimic. Din 4 ani si jumatate de munca ii ramasesera pasii elementari si amintirile. Restul se stersese.

Mai tarziu, mai ramasesera si lacrimile. Lacrimile de durere ca ar fi putut fi ceva. Lacrimile de dor. Lacrimile pe care nu intelegea …