Scuze
aprilie 30, 2009
I.
Iartă-mă că nu sunt sclava ta.
Iartă-mă că nu ştiu să te linguşesc sau că am fost prea sinceră.
Iartă-mă că am îndrăznit.
II.
Scuză-mă că jumătatea de neuron pe care o am nu e adormită în totalitate.
Scuză-mă că nu sunt mută, că am ceva de spus, că te dezgust.
Scuză-mă că nu sunt marioneta pe care ţi-o doreai.
- Şi ce dacă nu vrea să mă integrez în tiparele voastre? … Cine se aseamănă se adună.-
Love Clock
aprilie 26, 2009
Ticăitul ceasului este obositor.
În colţul stâng al paginii a rămas scrisă o dată.
Fără să vreau, frânturi de film îmi rulează prin faţa ochilor. Într-o clipită montajul este gata.
Pare a fi acolo, sau poate nu. E totuşi o ceaţă din care abia ies.Aerul e prea greu, nu pot respira.
Mă întorc şi Soarele îmi întră în ochi, îmi aminteşte că i-am promis ceva…
Mi se pare că iar respirul aerul greu, îmi place … dar e doar o maşină care abia merge pe strada asta cu gropi.
Zi-mi dacă scriu mereu data asta, timpul va sta in loc?
- NU trăiesc în amintiri, doar mă inspiră poza asta. Dar aşa ceva nu încape în nişte cuvinte fără viaţă. -
Poză luată de la el.
Rutina
aprilie 18, 2009
Un Soare
aprilie 17, 2009
Astazi am tras muuult aer in piept si am suflat cu putere norii de deasupra mea. Erau cam urati si morocanosi.
Nu stiu unde s-au dus. Mai ramasese unul micut intr-un colt, dar am vorbit frumos cu el si a plecat.
De ce i-am alungat? Pentru ca m-am dus pana la bunici, la tara, unde am gasit intr-un pod vechi, prafuit, o Raza de Soare. Abia mai stralucea, deoarece statuse prea mult inchisa. Asa ca am luat-o si am pus-o in locul norilor.
As vrea sa fac, din mai multe Raze, tot Soarele. Nu stiu cat timp imi va lua, cat de usor va fi sau de unde voi face rost de tot ce imi trebuie. Poate voi avea nevoie de ajutor…
Ieri, am primit o Raza de la niste copilasi. Mi-au zambit, s-au bucurat sa ma vada, m-au luat in brate, chiar daca nu stiau ce caut acolo, impreuna cu ei.
De azi imi incep oficial construirea Soarelui. Si da, am nevoie de voluntari.
Cutia
aprilie 13, 2009
Am revazut totul. Am ras si am plans, apoi am smuls amintirile, parfumurile, vorbele si saruturile si le-am pus intr-o cutie rosie.
Chiar daca am ezitat putin inainte sa pun capacul, n-am cedat. Am vrut sa ii pun si un lacat, insa m-am razgandit. Sunt destul de puternica si fara el.
E pusa bine cutia. Langa restul. Pe capac scrie cu negru martie 2009.
Acum, totul e acolo. O sa se puna praful, iar cand voi auzi melodia aceea, voi vrea sa il revad, dar in drum spre cutie ma voi intepa intr-o bucata mica de suflet, asa ma voi opri.
Sperante
aprilie 10, 2009
Din coltul drept al camerei, rezemata de perete, privesc cele 19 suflete ce se agita.
Profesorul e ignora(n)t, citeste plictisit ziarul, sau se uita la datele elevilor de la sfarsitul catalogului.
Sufletele continua cu haosul; toate zambesc. In spatele acestor zambete se poate ascunde multa ura, insa nu e timpul ei acum. Acum e timpul lor, al sufletelor. Isi pun speranta in fiecare pulbere de fard sau in fiecare suvita coafata ca el le va observa. Se tot aranjeaza, devin mai sigure pe ele, ochii le sclipesc. Chiar daca in adancul lor lupta dintre disperare si entuziasm e apriga, ele isi continua activitatea. Chiar daca priviri dispretuitoare nu le slabesc.
Eu nu mi-am pus speranta in nicio culoare sau in nicio sclipire, ci am crezut in doua cifre, intr-o melodie, intr-un suras, intr-o atingere … intr-un sarut.
Poate ca acum m-am trezit din transa; una atat de dulce, incat restul mi se pare prea amar.
Mai stau o clipa sa le privesc miscarile. Imi place fericirea lor desarta.
V. (3)
aprilie 7, 2009
Mi-a scris V.!
Nu o sa va arat acum scrisoarea ei. Nu inca.
Pe scurt, mi-a zis ca este bine (n-a vrut sa zica unde s-a dus…).
Nu prea poate sa doarma bine, o coplesesc gandurile noaptea. I-am zis sa nu mai viseze, dar nu asculta…
Mi-a mai spus ca de fiecare data cand inchide ochii se vede pe plaja…Si el ii sopteste asta:
Nu vrea sa imi dea detalii. Ma enerveaza.
V. (2)
aprilie 4, 2009
V. a plecat azi.
Nu mi-a zis nimic, doar si-a facut bagajele in fuga si a zburat pe usa. A zis ca o sa imi trimita maine o scrisoare ca sa-mi zica unde e.
E naiva. Nu si-a luat destui bani. Nu stiu cand se intoarce.
Astept scrisoarea ei.
- Saracuta, avea lacrimi in ochi. Sper ca s-a mai linistit. -
Nu…
aprilie 4, 2009
Se pare ca tot eu am incasat glontul.
Timpul e rau. Trebuia sa-l opresc, ca sa cred in minciuni.
Trebuia sa il tin acolo cu noi, sa nu mai zboare, sa se bucure de tot ce a fost. Era gelos?
Trebuia sa il pacalim. Sa nu ne lasam invinsi de el.
Trebuia ca ziua de azi sa fie ziua noastra …
- Nici macar nu pot sa te urasc. Cum poti uri pe cineva la care tii? In schimb, urasc orasul acela zgomotos si murdar. Va tine prizonieri. -
Simt cum te pierd… printre degete… nu vreau sa dau drumul si utimului firicel de nisip …







