Lasule

Te agati de ea cu o ultima speranta. Stii ca va fi mereu acolo cand vei fi singur, stii ca te va sustine mereu, stii sa folosesti toate astea pentru tine …

Tacere …

Iti place sa iti redea zambetul pe buze atunci cand cealalta iti taie tot avantul. De aceea cateodata ti se pare ca ii duci lipsa, cand, de fapt, nu e asa. Nici pe departe.

Doar ca ea nu mai e la dispozitia ta …

Lasule.

Sweet November

[ Frumos film, ar trebui sa va uitati. Ceva de genu.]

Acest Noiembrie e altfel. Pentru ca e aliatul meu. Obligat-fortat.

Mainile nu-mi mai sunt ude, iar 29 a trecut pe nesimtite. Nu-mi mai pasa.

S-a deschis patinoarul de doua zile. Daca nimeni nu are timp sa mearga cu mine, il iau pe tovarasu Noimebrie. Asa, daca incearca ceva, am eu grija de el. Habar nu are sa patineze. Frigul l-a invadat prea devreme.

Apropo de frig, imi place ca atunci cand vin de afara, parul imi “miroase a rece”. Niciodata nu o sa-mi pot explica, doar imi place.

In scurt timp va incepe tensiunea si haosul lui Decembrie. Peste vreo saptamana-doua.

Azi fac si 4 luni.

Half past one a.m.

Vreau sa merg odata la patinoar.

E cam trist orasul. Nici frunze, nici zapada, nici frig, nici cald. Nici plaja … De aia nu-mi place mie toamna, octombrie si, mai ales noimebrie.

Doamne, cum am putut uita?? Vine Noiembrie, vechiul meu prieten. Ahh acum mi-am adus aminte. Ma gandesc anul acesta sa il mituiesc cu o ciocolata calda :D Poate asa va fi mai bland cu mine. Am sanse?

Anyway, e 1 jumate noaptea si mi-e cam somn. Credeam ca nu o sa mi se va intampla asta niciodata insa it happens. MA JOC. Nu, nu am stat pana la ora asta ca sa ma joc, dar oricum e grav.Sunt foarte hotarata in ceea ce priveste internetul. Trebuie sa scap de el. Trebuie.

In plus, Timisoara ma asteapta. Right?

O poza care imi place. Mi-ar placea sa fiu eu in locul ei :-?

HAHA !

Am furat o ora fara sa imi dau seama. Cand m-am uitat la ceas era 3. M-am bucurat si m-am cufundat in carti.

Anul acesta o sa ajung la Timisoara. Pentru ca vreau.

In ceea ce priveste noaptea aceasta, pot sa spun ca a fost o pierdere. de tot ce vrei.

Mor de somn dar trebuie sa termin tema la engleza. damn.

Multi ani traiascaaaaaaaa

Azi e “ziua blogului meu”. A facut un anisor.

Si tot azi e si ziua surorii mele. Ea a facut 6 anisori.

Nici nu imi vine sa cred cum a trecut timpul …

Lizu merge foarte bine pe role … mult mai bine decat mine :D [shame on meeeeeeeeee, dar vara viitoare vreau sa progresez :D]

Hai, sa va aud cum cantati … si sa curga cu cadouri :D

[ In prima poza avea cam jumatate de an, iar celelalte 2 sunt facute in septembrie, anul acesta.]

Toamna am vrut, Toamna am avut

Na, ca parca cineva mi-a citit postul de ieri si azi a fost o zi … frumoasa.

Vantul era cam nervos inca de dimineata si m-a trezit cu vuietul lui. Cand m-am uitat afara, asfaltul era ud si picura. Imediat m-am schimbat, mi-am luat umbrela si am plecat. Nu am uitat de paltonul negru :D

Dupa o ora si jumatate de cor in care m-am simtit foarte bine, chiar daca intarziasem si aveam parul ciufulit, Andrei a fost dragut si a mers cu mine nu la o cafea, ci la o ciocolata calda.

Si inca nu am terminat! M-am dus sa imi vizitez bunica. La plecare, in timp ce ma gandeam ca as putea sa o sun pe Dru sa ii zic sa ne vedem, ca eram prin preajma, dar nu puteam sa ma autoinvit la ea [ploua, deci nu puteam sta afara] dau nas in nas cu ea. Am fost in parc, totul era ud, mai putin un foisor special. Am cerut voie si paznicii au fost draguti si ne-au lasat sa stam acolo. Nu am pierdut-o …

Mai ramane covorul aramiu. Si cititul in parc. Oricum azi am primit mult mai multe decat ma asteptam. Exact ce vroiam. Ba chiar mai mult: un zambet de la Andrei si o imbratisare de la Dru.

Smells like Autumn and now I damn like it.

Mai ramane covorul de frunze

Postu` in care dispare T [T=Toamna]

Unde Doamne iarta-ma a disparut Toamna? Ne-a si parasit asa repede?Nu cred ca sunt singura care ravneste la cate o adiere rece de vant, niste nori pe cer si o vreme putin mohorata, care da toata starea de melancolie. Ca dupa aceea sa vrem inapoi Soarele. Dar asa, Soarele e acolo, ne topeste ca apoi cand apune sa ne dam seama ca a fost doar o iluzie.

Intr-o cafenea, cand afara picura, ca sa fii atras de toata caldura dinauntru. Sa porti paltonul acela negru care ascunde atatea secrete. Numai mirosul cafelei sa il simti si mainile sa nu ti se dezlipeasca de pe ceasca fierbinte.

Sa ai parul super ciufulit de vant si sa te enerveze la culme asta.

Mai amintesc si de umbrela?

Nu a mai plouat de doua saptamani … e octombrie, totusi … o fi din cauza incalzirii globale, ca tot fac astia atata agitatie.

Si cum ramane cu bancuta aceea din parc la care toooooot am zis ca o sa ma duc? Intr-o dupa-amiaza, cand afara e racoare. Sa citesc in liniste. Sa fosneasca frunzele cazute pe alei. Sa pasesc pe covorul aramiu.

Da` de unde covor aramiu … ?

On the yellow carpet

T is back

Toata plimbarea de seara s-a dus pe apa Sambetei cand a aparut Dalia. Vroia sa fie doar un drum linistit, cu muzica, cu adierea usoara a vantului, fara nimic altceva. Dupa ora de matematica, presiunea din clasa, pauzele care se lasa prea mult asteptate, racoarea de afara, si-a dat seama ca Toamna si-a facut foarte bine simtita prezenta.

Azi a primit, din nou, refuzul prietenei. Deja trecuse un an de cand se cunosteau, dar se purtau ca doua straine. Unde s-au dus toate clipele petrecute impreuna? Asa usor le-a uitat Dru? Toate zambetele, noptile pierdute, furisarile, lacrimile, bucuriile … A incercat sa ii aminteasca totul, ca si alte multe dati, dar zadarnic.

O cafea. una mare cu lapte. si zahar.

Nu mai putea sta asa nepasatoare. A pierdut-o pe Dru, l-a pierdut si pe Andrei.

A revenit haosul si melancolia zilelor de toamna.

Ce prostie …

Autumn

Postu` asta n-are sfarsit

Si am zis iar, ca datile trecute, ca o iau de la capat.

In momentul acesta imi trec tot felul de ganduri prin minte. M a intrebat daca sunt bune sau rele, dar nici macar nu mai pot clasifica lucrurile in bune sau rele.

Azi am terminat de citit Soni de Andrei Ruse. Buna carte, dar finalul m-a dezamagit complet.

Am calcat in picioare inca o data, am trecut peste nepasatoare. Ma simt ca intr-un film ordinar american, unde totul e roz, dupa devine gri, pentru ca mai apoi la sfarsit unu` mai breaz sa vada ca poate face totul roz inapoi, poate chiar mai roz decat la inceput.

Incerc sa imi imaginez cum mi-ar sta cu o tigara in mana, pe terasa unei casute mici. Alaturi am un balansoar din acela de curte.  Totusi cred ca te-am iubit. Tot ce e posibil.

M-am hotarat sa nu mai stau sa astept prea mult. Dupa posteriorul unuia si altuia.

Protejat: Revelatie

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă: